Cei mai mulți teoreticieni ai emoțiilor sunt de acord că:

(a) evaluările evenimentelor importante declanșează o emoție și

(b) o emoție modifică fiziologia, expresiile faciale și corporale, comportamentul, cogniția și experiența subiectivă, astfel încât răspunsurile la provocări și oportunități să fie optimizate (Cote & Morgan, 2002).

Cu alte cuvinte, nu evenimentul în sine provoacă emoția, ci modul în care eu evaluez situația. Odată ce emoția a fost declanșată de gândurile mele referitoare la situație apar și schimbări în corpul nostru.

Autoreglarea emoțională este capacitatea de a ne gestiona emoțiile și comportamentul în conformitate cu cerințele situației. Include capacitatea:

• De a rezista la reacții extrem de emoționale declanșate de stimuli supărători,
• De a ne calma atunci când ne supăm,
• De a ne adapta la o schimbare a așteptărilor și
• De a gestiona frustrarea fără o izbucnire.

Este un set de abilități care ne permite, pe măsură ce ne maturizăm, să ne orientăm propriul comportament către un scop, în ciuda impredictibilității lumii și a propriilor noastre sentimente. Abordăm abilitățile de (auto)reglare emoțională  în același mod în care abordăm alte abilități, academice sau sociale!

Când se nasc bebelușii au o capacitate redusă de autoreglare; cu toate acestea, încă din copilărie, părinții și alți îngrijitori îi pot  ajuta pe copii să învețe strategii printr-un proces numit co-reglare emoțională. Pe măsură ce copilul crește, începe să se co-regleze emoțional cu părinții și ajunge să interiorizeze și să conceptualizeze strategii de autoreglare și auto-liniște în creierul și în mintea lui. Astfel, părintele și copilul pot să participe împreună la activități de calmare, iar copilul să absoarbe o parte din acest calm generat de părinte.

Aceste activități ar putea include:

• Citirea unei cărți înainte de culcare,
• Respirații adânci, împreună, când sunteți supărați
• Împărtășirea unei îmbrățișări adânci.

Aceste activități dezvoltă, de asemenea, legătura și încrederea între părinte și copil.

Exercițiu:  „respirații de dragon” – inhalare profundă pe nas, pauză o secundă, suflând o expirare lungă „de foc” pe gură.

De asemenea, utilizarea locului preferat pentru restaurare și reglare emoțională s-a dovedit a fi utilă (Korpela & Hartig, 2002).

Exercițiu: Cerem copilului să aleagă un „loc confortabil” pentru a se calma atunci când este supărat. Putem chiar să folosim un cort/colț al camerei și să-l aranjăm cu perne, animale de pluș și alte câteva articole preferate (fără ecran) doar pentru a servi acestui scop.

Pe scurt, cum recunoaștem stadiul de reglare emoțională?

Copilul dumneavoastră răspunde cel mai bine la încercarea/efortul liniștitor din partea dumneavoastră/celorlalți?- Reglare emoțională externă

Copilul dumneavoastră se descurcă bine atunci când faceți activități relaxante împreună?- Co-reglare emoțională.

Copilul dumneavoastră este motivat să se descurce singur și să evite izbucnirile și să învețe să se calmeze în mod independent?- Autoreglare emoțională

Bibliografie:

Cote, S., & Morgan, L. M. (2002). A longitudinal analysis of the association between emotion regulation, job satisfaction, and           intentions to quit. Journal of Organizational Behavior: The International Journal of Industrial, Occupational and Organizational Psychology and Behavior, 23(8), 947-962.

Korpela, K., Kyttä, M., & Hartig, T. (2002). Restorative experience, self-regulation, and children’s placepreferences. Journal of environmental psychology, 22(4), 387-398.